OLGA DUŢU

      PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR ÎN

      FILOLOGIE, PSIHOLINGVISTICĂ LA

      UNIVERSITATEA SPIRU HARET CONSTANŢA,

      REDACTOR DE CARTE, SCRIITOR

Olga Duţu s-a născut la 16 martie 1938, la Constanţa.

I.Curriculum vitae:

•         2013, 16 martie, la marcarea a 75 ani de viaţă – vernisajul expoziţiei cu cărţile sale, la Biblioteca Judeţeană Ioan N. Roman, Constanţa

 

•  Au prezentat cărţile expuse: dr. Corina Apostoleanu (Biblioteca Judeţeană), dr. Anca Dobre (Biblioteca Judeţeană), prof. Rodica Radu (Şc. Gh. Ţiţeica), prof. Paraschiva Alecu (Şc. Gh. Ţiţeica), prof. Steluţa Petrică (Şc. nr. 3, Năvodari), conf. univ. dr. Larisa Casangiu (Univ. Ovidius), prof. Ion Tiotioi (fost inspector şcolar), prof. Alexandra Flora Munteanu (vicepreşedintă a Socităţii de Haiku, Constanţa), prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu (Univ. Spiru Haret, Constanţa), conf. univ. dr. Roxana Topor (Univ. Spiru Haret, Constanţa), prof. dr. Anastasia Dumitru (Liceul Lucian Blaga, director revista InterArtes), prof. Rodica Maria Popescu (scriitoare).

 

Larisa Casangiu, Steluţa Petrică, Paraschiva Alecu, Rodica Radu, Olga Duţu, Corina Apostoleanu (deschide vernisajul), Anca Dobre, Ion Tiotioi, Alexandra Flora Munteanu, Anastasia Dumitru

Roxana Topor, Ioan Bitoleanu, Ion Tiotioi, Olga Duţu, Alexandra Flora Munteanu, Anastasia Dumitru

Ioan Bitoleanu, Rodica-Maria Popescu, Ion Tiotioi

• 2013, 15 martie -  Interviu acordat domnului lector doctor Tuşa Enache, realizatorul emisiunii Cetăţean în România, la Litoral TV

• 2012, 17 noiembrie – A organizat simpozionul naţional Spiru Haret. Repere fundamentale sub egida revistei şi fundaţiei InterArtes, a universităţii Spiru Haret, a universităţii Ovidius, a inspectoratului şcolar judeţean Constanţa şi a Asociaţiei Învăţătorilor şi Institutorilor Constănţeni. Publică împreună cu Anastasia Dumitru volumul simpozionului cu acelaşi titlu.

• Încetează activitatea de redactor şi director al Editurii Europolis, acreditată CNCSIS, editând în 20 de ani peste 1000 de volume de proză, poezie, monografii, carte ştiinţifică şi didactică.

• 2011, 1 iunie – încetează activitatea la Universitatea Spiru Haret, Centrul Universitar Constanţa, pe care l-a înfiinţat în 1994, fiind prorector al universităţii până în 2004 şi după aceea director coordonator a acestui centru şi al Centrului de Învăţământ la Distanţă, Constanţa. A fost titularizată conferenţiar universitar în 1999 şi profesor universitar în anul 2000. A predat cursuri de limba română contemporană, relaţii publice şi comunicare, retorică, metodologia cercetării ştiinţifice juridice la Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Constanţa, comunicare şi negociere în afaceri la Facultatea de Management Financiar–Contabil, limbă română, literatură română şi literatură pentru copii, didactica limbii române şi comunicării în ciclul primar la colegiul de institutori al Universităţii Spiru Haret şi al Universităţii Ovidius. A organizat anual sesiunile ştiinţifice de comunicări şi a editat, în calitate de coordonator volumele acestor manifestări ştiinţifice. A fost directorul revistei Universitaria, realizată împreună cu lector doctor Amelia Stănescu, între 2005-2010 şi este membră în colegiul de redacţie al Jurnalului de Studii Juridice şi Administrative, al cărui director este conf. univ. dr. Roxana Topor.
• 2004. Încetează activitatea la Universitatea Ovidius, Constanţa, începută în 1991, unde a promovat concursul de lector universitar în 1996 şi cel de §  conferenţiar universitar în 1998. A predat la Colegiul de Institutori, a coordonat lucrări didactico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I în învăţământul preşcolar şi primar, a susţinut cursuri de perfecţionare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar.
• 1994, încetează activitatea în învăţământul preuniversitar, în cadrul Colegiului Naţional Pedagogic Constantin Brătescu, unde a fost transferată în 1969. A obţinut gradul II în 1970, şi gradul I în 1975. A predat limba şi literatura română, metodica predării limbii şi literaturii române, a fost directorul liceului în 1978-1979. A înfiinţat revista Ecouri, care a apărut între 1969-1980, iar seria nouă din 1993, până în prezent. A înfiinţat Societatea Cultural-Ştiinţifică Constantin Brătescu a elevilor normalişti şi a propus numele viitorului nume a Colegiului Naţional Pedagogic Constantin Brătescu.
• 1990. Încetează activitatea de inspector şcolar general în Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, unde a fost transferată pe 1 noiembrie 1989. A contribuit la mobilizarea grupului de iniţiativă din Constanţa pentru înfiinţarea Universităţii Ovidius în 1990.
•  Susţine teza de doctorat cu tema Dezvoltarea comunicării orale la copii (6-10 ani) la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, sub coordonarea prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama – Cazacu.
• 1989, 1 noiembrie. Încetează activitatea de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, începută la 15 noiembrie 1979. A condus o echipă eficientă care a situat performanţa elevilor şi cadrelor didactice din Constanţa pe primele locuri. A stimulat cercetarea ştiinţifică a cadrelor didactice şi elevilor în cadrul unor proiecte judeţene şi naţionale pe teme ca Scriitori la Pontul Euxin cu Marin Sorescu, Ana Blandiana, Octavian Paler, Augustin Buzura ş.a., Dobrogea în literatură, Folclorul şi şcoala, Analiza dinamic-contextuală a textului literar, Lectura – diverse finalităţi şi niveluri de complexitate (ultimele 2 coordonate de prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu). A editat volumele Însemnări didactice, reunind rezultatele cercetării ştiinţifice din învăţământul preuniversitar.
•  1979, 15 noiembrie – Încetează activitatea la Liceul Pedagogic, unde a fost transferată în 1969.
• 1969 – Încetează activitatea la Liceul Industrial 4 Constanţa, unde a înfiinţat cenaclul şi revista Şoaptele mării.
• 1968 – Încetează activitatea la Şcoala Nr. 1 Constanţa, unde a fost profesor, director adjunct şi director, începând din 1960. În 1965 a obţinut definitivatul în învăţământ.
•  1961 – Licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, începută în 1956.
• 1956 – Examen de maturitate la Liceul Ana Ipătescu (astăzi Colegiul Naţional Mihai Eminescu). Premiul la Olimipada Naţională de Fizică.

§  Olga Duţu, Tatiana Bădică, Eugenia Marinescu, Exerciţii pentru dezvoltarea vorbirii preşcolarilor, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1979;

§  Olga Duţu(coordonator), Folclor şi literatură, Constanţa, 1988

§  Olga Duţu, Analiza textului literar. Aplicări în şcoală ale metodei dinamic-contextuale, coordonatori: Tatiana Slama-Cazacu şi Olga Duţu, Constanţa, 1988

§  Diverse finalităţi şi niveluri de complexitate, coordonatori: Tatiana Slama-Cazacu şi Olga Duţu, Constanţa, 1990

§  Olga Duţu, Exerciţii ortografice pentru admiterea în liceu, Editura Europolis, Constanţa, 1991

§  Olga Duţu, Şcoala Normală Constantin Brătescu Constanţa. Mărturii la centenar(1893-1993), Editura Muntenia, 1993

§  Olga Duţu, Exerciţii şi teste ortografice, Editura Europolis, Constanţa, 1996

§  Olga Duţu, Exerciţii şi teste ortografice (ediţia a II-a), Editura Europolis, Constanţa, 1996

§  Olga Duţu, Dezvoltarea comunicării orale la copii, Editura Europolis, Constanţa, 1997

§  Olga Duţu, Note de lectură, Editura Europolis, Constanţa, 1997

§  Olga Duţu, Novoia de dialog, Editura Europolis, Constanţa, 1998

§  Olga Duţu, Limba română contemporană. Fonetică, ortografie, lexicologie, Editura Europolis, Constanţa, 1999

§  Olga Duţu, Limba română contemporană. Morfologie şi sintaxă ,Editura Europolis, Constanţa, 2000

§  Olga Duţu, Limba română contemporană, Editura Europolis, Constanţa, 2000

§  Olga Duţu, Retorică, Editura Europolis, Constanţa, 2000

§  Olga Duţu, Retorică. Pagini alese, Editura Europolis, Constanţa, 2001

§  Olga Duţu, Literatura română şi literatura pentru copii, Editura Europolis, Constanţa, 2000

§  Olga Duţu, Didactica limbii române şi comunicării în ciclul primar, Editura Europolis, Constanţa, 2002

§  Olga Duţu, Universitatea Spiru Haret – Centrul universitar Constanţa. Un deceniu de activitate (1994-2004), Editura Europolis, Constanţa, 2004

§  Olga Duţu, File din istoria Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa (1979–1989), Editura Europolis, Constanţa, 2005

§  Olga Duţu, Ioana-Teodora Butoi, Metodologia cercetării ştiinţifice juridice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005

§  Olga Duţu, Comunicare şi negociere în afaceri, Editura Europolis, Constanţa, 2008

§  Olga Duţu, Relaţii publice şi comunicare, Editura Europolis, Constanţa, 2008

§  Olga Duţu, Ioana Alina Duţu, Dor de Alexandra, Editura Europolis, Constanţa, 2009

§  Olga Duţu (coordonator), Adina Babonea, Oana Vlăduţ, Relaţii publice, comunicare şi secretariat, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

§  Olga Duţu, Anastasia Dumitru, Spiru Haret. Repere fundamentale, Editura InterArtes, Constanţa, 2012

III.Este membru fondator al Societăţii de Haiku Constanţa,

 a sprijinit organizarea festivalurilor internaţionale de haiku din 1994, 1996, a recenzat peste 30 de volume de haiku ale celor mai importanţi creatori străini şi români, a prezentat comunicări despre haiku la simpozioane şi conferinţe internaţionale şi naţionale publicate în revista Albatros, a publicat 3 plachete de haiku.

•    Olga Duţu, Stropi de rouă/ Dewdrops, Editura Europolis, Constanţa, 1994
•   Olga Duţu, Cuibul liniştit/The Quiet Nest, Editura Europolis, Constanţa, 2005
•  Olga Duţu, Sub arcada timpului/Under the Arcade of Time, Editura Europolis, Constanţa, 2010

  A fondat revistele:

• Şoaptele mării(1968-1969
• Ecouri(1969-1980)
• Universitaria(2005-2010)

Este membră a colegiului de redacţie a revistei Jurnal de studii juridice şi administrative.

 Colaborează la revistele Dobrogea culturală şi InterArtes.

• Timp de 20 de ani de la înfiinţare, până în prezent, a colaborat la toate numerele revistei Albatros a Societăţii de Haiku din Constanţa

IV. Activităţi în organisme naţionale şi internaţionale.

    Este membră a Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, fiind secretar al filialei Constanţa a acestei societăţi, între anii 1965-1979. A organizat sesiuni ştiinţifice naţionale pe teme de limbă şi literatură română sub egida SSF, a participat la congresele acestei societăţi la Timişoara şi Iaşi pe tema ortografiei limbii române. A fost membră a Colegiului de Redacţie al revistei Limbă şi literatură, editată de SSF.

§  Membră a Grupului de Lingvistică Aplicată (din 1978), participând la activităţile lunare conduse de prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu.

§  Este membră a Societăţii Internaţionale de Psiholingvistica Aplicat ISAPL, participând la congresele acestei societăţi organizate la Barcelona, Kassel, Kaen, Sofia, Bacău-Tescani şi a organizat congresul de la Constanţa – Eforie Nord.

§  Membră şi vicepreşedintă a Fundaţiei România de Mâine din anul 1994

§  Membră a Societăţii Naţionale de Cultură şi Ştiinţe Spiru Haret, de la înfiinţarea sa în 2008 şi vicepreşedintă a acestei societăţi pentru regiunea de sud-est.

§  Membră a Fundaţiei Dobrogeţia, condusă de prof. univ. dr. Vasile Sârbu.

V. Recunoaşteri şi aprecieri ştiinţifice şi profesionale

•  Diplomă de excelenţă de la Fundaţia InterArtes pentru participarea la Conferinţa Naţională cu tema Literatura confesivă – Probă a căutării de sine cu lucrarea Romănia şi eu în Povestea vieţii mele de Maria, Regina României, august 2012
•  Plachetă de recunoştinţă din partea Asociaţiei Învăţătorilor şi Institutorilor Constănţeni, februarie 2012

•  Diplomă de recunoştinţă din partea Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Constanţa, martie 2012
•  Diplomă de excelenţă din partea Fundaţiei România de Mâine şi Universităţii Spiru Haret pentru profesionalismul şi devotamentul puse în slujba învăţământului superior, a cercetării ştiinţifice şi a culturii româneşti (cu prilejul pensionării), iunie 2011

§  Diplomă de onoare din partea Eco-Europa pentru sprijinul şi contribuţia la realizarea Proiectului Biografic Contemporan, mai 2011

  Diplomă de excelenţă din partea Asociaţiei I. C. Brătianu, pentru promovarea valorii în societatea românească, aprilie 2011

• Diplomă din partea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei pentru participarea la Simpozionul Internaţional Responsabilitatea Publică în Educaţie, cu lucrarea Tendinţe ale învăţământului superior american în contextul crizei economice mondiale, mai 2009
• Diplomă de excelenţă din partea Societăţii de Haiku Constanţa şi a ISJ Constanţa pentru participarea la realizarea proiectului Interculturalitate România-Japonia, 2009

•  Diplomă de excelenţă din partea Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti, mai 2009
•  Diplomă de onoare din partea ISJ Constanţa, iunie 2008

•  Diplomă de excelenţă Gheorghe Lazăr din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru cei peste 25 de ani de activitate remarcabilă în slujba şcolii şi pentru merite deosebite în modernizarea predării disciplinei limba şi literatura română, octombrie 2007
•   Diplomă de excelenţă din partea Asociaţiei I. C. Brătianu  pentru promovarea valorii în societatea românească, martie 2006

• Diplomă de onoare din partea Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, pentru sprijinul remarcabil şi consecvent acoradat scriitorilor din spaţiul pontic, iunie 2006
• Premiul Ovidius, Vivat nostra academia la Salonul Internaţional de Carte ediţia a V-a, septembrie 2006

•      Diplomă aniversară Liber gratus din partea Bibliotecii Judeţene Ioan. N. Roman (1931-2006), pentru devotament şi implicare în cultura românească, noiembrie 2006  
•      Premiul pentru Eseu, Memorii, Publicistică volumului File din istoria IS Constanţa, autor Olga Duţu, Editura Europolis la Salonul Internaţional de carte, ediţia a IV-a, septembrie 2005

• § Ordinul Meritul pentru Învăţământ în Gradul de Comandor din partea Preşedintelui româniei, pentru abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice din ţara noastra, decembrie 2004
•    Diplomă de excelenţă din partea Consiliului Local Municipal Constanţa, a Primăriei Municipilului Constanţa pentru îndelungata şi prestigioasa activitate la catedră, 2003

•  Diploma Convorbiri literare cu prilejul aniversării centenarului revistei, 1997
•   Diplomă de merit pentru premiul II la etapa finală a Olimpiadei de Fizică. 1956, semnată şi înmânată de acad. Grigore Moisil, mai 1965

• Medalii aniversare pentru Spiru Haret – 160 de ani de la naştere (1851-2011), 20 ani de la înfiinţarea Fundaţiei România de Mâine şi a Universităţii Spiru Haret (1991-2011) şi 10 ani de la înfiinţarea Televiziunii România de Mâine (2001-2011)

VI. Imagini de la activităţi ştiinţifice şi culturale

Centenar Mihai Eminescu, 15.06.1989:

Olga Duţu, Victor Ernest Maşek, Eugen Lumezianu, Gheorghe Tomozei, Radu Tudoran, Tatiana Slama-Cazacu

Simpozionul Scriitori la Pontul Euxin, februarie 1988:

Aurelia Lăpuşan, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Olga Duţu

Întâlnire cu Cella Serghi, la împlinirea a 50 de ani de la apariţia romanului Pânza de păianjen
Colocviul Naţional Analiza textului literar. 
Aplicări în şcoală ale metodei dinamic-contextuale, mai 1987:
Adrian Neculau, Elena Bălan, Olga Duţu, Tatiana Slama-Cazacu, Paul Cornea, Puiu Enache

Olga Duţu,

Maria Crudu,

Puiu Enache,

Tatiana Slama-

Cazacu

Simpozionul Naţional Scriitori la Pontul Euxin:

(în primul rând, în centru:)

Enache Puiu, Octavian Paler, Olga Duţu

Simpozionul naţional Scriitori la Pontul Euxin, cu Marin Sorescu la Muzeul de Artă Dinu şi Sevasta Vintilă din Topalu

Simpozionul naţional Scriitori la Pontul Euxin, cu Marin Sorescu la Muzeul de Artă Dinu şi Sevasta Vintilă din Topalu,

16 martie 1986

VII. Alexandra Flora Munteanu: O viaţă dedicată şcolii (interviu cu doamna prof. univ dr. Olga Duţu)

Întâmplarea face ca să cunosc mai mult din activitatea d-voastră pentru că , într-o perioadă (1980-19899 am fost mai implicată în cercetarea pedagogică şi literară, prin Zilele Învăţământului dobrogean, organizate de ISJ şi CCD, Constanţa, prin sesiunile de comunicări ale Societăţii de Ştiinţe Filologice, filiala Dobrogea şi colaborarea cu GRLA, Bucureşti, condus de doamna prof. 

univ. dr. Tatiana Slama Cazacu. După Revoluţie, în 1992 , s-a înfiinţat Societatea de Haiku, Constanţa, la care aţi activat şi în calitate de creator, eseist precum şi ca vice-preşedinte, la seria veche. Această serie veche a organizat două festivaluri internaţionale şi d-voastră nu aţi fost străină nici de participarea ca sponsor, lucru care s-a întâmplat şi în seria nouă, sub coordonarea noastră, din 2002-2013. Aţi publicat în revista Albatros, serie nouă(creaţie, eseu, prezentare de carte) şi seria nouă (creaţie, eseu). Mai rar

prezentare de carte , lucru pe care l-aţi realizat în alte contexte. Între timp aţi devenit cadru didactic universitar şi apoi rector al Centrului Universitar „Spiru Haret”, Constanţa. În această calitate aţi organizat printre altele festivalul „Primăvara poeţilor” secondată fiind de lector dr. Amelia Stănescu şi „Maraton Haiku”, cu implicare naţioinală. Pe perioada seriei noi a Albatrosului (revista SHC) aţi participat consecvent şi aţi sponsorizat în aceeaşi măsură.Prin Editura Europolis ne-am putut publica ceva cărţi şi am participat ca invitaţi la Târgurile de Carteorganizate la Campusul universitar de d-l prof.Popişteanu Ioan,-directorul pe atunci al Bibliotecii Universitare Ovidius., organizate la Constanţa, Neptun, Mangalia, Mamaia. De cele mai multe ori în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România.

1.Ce v-a determinat să deveniţi filolog?

OD.: Mi-am pus şi eu întrebarea aceasta deoarece aveam disponibilităţi pentru arhitectură (premii la desen, în timpul unui liceu cu profil apropiat de acest domeniu), pentru ştiinţe exacte(olimpică pe ţară la fizică, în ultimul an de liceu) , dar faptul că am citit de la vârsta de 5 ani , îndrumată de o mamă care citea cu pasiune, mi-a cultivat de timpuriu interesul pentru literaturăŞi cu alegerea numelui de botez a fost inspirată de un roman celebru în epoca interbelică:”La Medeleni” de Ionel Teodoreanu

2.Consideraţi că atunci când v-aţi format aţi avut condiţii în acest sens?

OD.:Am beneficiat de îndrumători excelenţi, din şcoala primarăpână la doctorat şi le păstrez o amintire caldă, plină de recunoştinţă învăţătoarelor mele , d-na Popovici, de la Şcoala Nr.1, Constanţa şi d-na Tatiana Jireghie de la Şcoala de Aplicaţii a Liceului Pedagogic din Arad unde am stat patru ani şi am beneficiat de toate condiţiile unui oraş de tip occidental:pian, tenis, patinaj, înot,teatru,film.

3.Care era stadiul informaţional?

OD.:Deşi „am beneficiat „de reforma învăţământului şi de impunerea unor discipline consacrate culturii şi ştiinţei sovietice, profesorii noştri au ştiut să ne ofere informaţii şi să ne dirijezelecturile spre valorile autentice ale culturiiromâne şi universale. În stagiul doctoral am beneficiat de Biblioteca Laboratorului de Psiholingvistică al Universităţii Bucureşti şi de bogata ofertă de cărţi şi reviste străine, ale proifesoarei noastre , în perioada antedecembristă.

4.Puteţi numi cîţiva profesori care v-au influenţat în formare?

OD.:Reveniţi la Constanţa, am avut şansa să-i am profesori de limba şi literatura română pe poetul Ion Dumitrescu, excelentul orator Constantin Scrima, distinsa proifesoară a liceului”Mihai Eminescu”(atunci”Ana Ipătescu”), Aurelia Zaharia, iar în anii de facultate m-au marcat Eugen Simion, G.C. Nicolescu, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Tudor Vianu, care a fost preşedintele Comisiei de Licenţă. Formarea ca cercetător în domeniul psiholingvisticii o datorez d-nei. Prof. Univ. dr. docent Tatiana Slama Cazacu, coordonatoarea tezei mele de doctorat.

5.Dar în cariera ulterioară?

OD.:M-am format ca profesor metodist şi coautor de lucrări din domeniul didacticii la Liceul Pedagogic din Constanţa, 1969-1994, în cadrul practicii pedagogice, alături de excelente educatoare : Tatiana Bădică, Eugenia Dragoş ; învăţătoarele: Maria Bărăscu, maria Iordache, Ion Aurelia şi profesorii Ion Brătulescu, Viorica Dinescu, Paraschiva Leonte, Horea Suciu şi mulţi alţii pe care i-am intervievat în volumul „Mărturii la Centenar”, apărut în 1993.

6.V-a atras domeniul psiho-pedagogiei copilului. Aţi găsit cadrul necesar dezvoltării ştiinţifiuce în acest domeniu, pe plan local?

OD.: Contactul cu copiii din învăţământul preşcolar şi primar , în cadrul practiucii pedagoigiuce, dublat de experienţa de mamă şi întâlnirea cu o cercetătoare a dialoigului laa copii mi-au creat contextul favorabil observării şi experimentelorpsiholingvistice în domeniul limbajului copiilor din ciclul primar-tema tezei mele de doctorat: „ Dezvoltarea comunicării orale la copii (6-10 ani) „ Ca prof. Universitar , am predat cursuri de comunicare şi relaţii publice , de retorică şi metodologia cercetării ştiinţifice.

7.Fiind o fire comunicativă aţi lucrat se pare, foarte uşor cu copiii/ elevii/, studenţii/, adulţii.Care credeţi că a fost calitatea d-voastră pe care v-aţi sprijinit cel mai mult?

OD.:Viaţa a fost generoasă cu mine . Am avut cea mai frumoasăprofesie cea de formator al formatorilor, iar ca profesor , director de şcoală şi liceu, inspector şcolar general (1979-1989), de priorector şi profesor universitar la Universitatea „Spiru Haret”(1994-2011), am fost pusă în situaţia să vorbesc unor săli cu zeci şi sute de auditori, să dau audienţe, să lucrăm în cercuri ştiinţifice, să organizez simpozioane, conferinţe, congrese naţionale şi internaţionale şi dacă e să subliniez o calitate , aceasta e iubirea şi respectul faţă de oameni, de toate vârstele şi empatia.

8.Toate aceste activităţi v-au răpit mult timp . Aţi găsit înţelegere?

OD.:Activitatea profesională, culturală, socială mi-au solicitat foarte mult timp , dar capacitatea de organizare a tuturor componentelor vieţii m-a ajutat să am şi o viaţă de familie armonioasă, ajutată fiind de mama mea şi bucurându-mă de sprijinul soţului, fraţilor, copiilor mei.

9.De cele mai multe ori unele amintiri scormonesc. Prin seria de activităţi în care mă implicam l-am cunoscut pe d-l profesor de istorie Luca Duţu, director atunci la Şcoala Nr.7 Constanţa, acolo unde Universitatea cultural ştiinţifică, unde predam, închiriase spsţiu.Impresia mea s-a apropiat de a multora care- considerau „născut pentru meseria de dascăl şi coleg” (prof. Alla Dimian- Liceul Economic Nr.1).Nu mă îndoiesc că a fost mereu aproape şi v-a încurajat.

OD.:Mulţumesc pentru evocarea soţului meu, prof. Luca Duţu, care s-a dăruit învăţământului constănţean (1957-1990), ca profesor, inspector şcolar şi director, care alături de colegii săi a dotat şi a organizat , de la începuturi, Şcoala Nr.26, Liceul Economic, Şcoala Nr. 7, Şcoala Nr. 38 de unde a ieşit la pensie. Era iubit şi respectat de elevi şi apreciat pentru spiritul său colegial.

10.Aţi modernizat învăţământul constănţean, l-aţi ţinut mereuaproape de vârfurile cercetării româneşti şi aţi fost foarte lejeră în ceea ce priveşte afirmarea cadrelor didactice.

OD.:Am fost o echipă valoroasă de inspectori şcolari, am beneficiat desprijinul unor oameni de cultură de mare valoare: Enache Puiu,Eugen Lumezianu, Florin Pietreanu, Nicolae Rotund, Maria Crudu, cucare am organizat activitatea de cercetare ştiinţifică, în cadrul unorproiecte ample, cu colaborarea celor mai importanţispecialişti din universităţile româneşti. Amintesc”Scriitori la Pontul Euxin”, „Dobrogea în literatură””Analiza textului literar”,”Lectura-diverse finalităţi şi niveluri de complexitate”, „Folcloirul şi literatura”, în care au fost implicate foarte multe cadre didactice, stimulate să-şi finalizeze cercetările în lucrări pentru Gradul I sau pentru doctorat.

11.Aţi procedat de aceeaşi manieră şi în spaţiul universitar de care aţi

„răspuns”. Aţi continuat să apropiaţi parte din cei de la unităţi

şcolare preuniversitare de rigorile universitare printr-un program

amplu de „modelare continuă”.

OD.:Finalul activităţii mele , după pensioinarea din învăţământul

preuniversitar, s-a concretizat într-un proiect amplu, un centru

universitar la Constanţa, în condiţii materiale grele, la început, dar cu o

dezvoltare impresionantă după anul 2000. Calitatea procesului didactic

a fost asigurată cu contribuţia unor mari profesori de la Bucureşti, din

cadrul Universităţii „Spiru Haret”, care i-au format pentru exigenţele

învăţământului superior pe colegii atraşi din învăţământul

preuniversitar care şi-au susţinut între timp doctoratul , dar şi cei mai

buni absolvenţi ai noştri, care au ajuns astăzi deja conferenţiari

universitari. Activitatea de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice şi a

studenţilor a fost organizată la cele mai însalte standarde , mărturie

fiind volumele sesiunilor ştiinţifice şi premiile obţinute de studenţii

noştri la confruntări ştiinţifice naţionale.Manifestări ca”Primăvara poe-

ţilor”, „Festivalul Internaţional de Haiku”,”Lumină lină”, „Repere fun-

damentale Spiru Haret”, în care s-a implicat lector dr. Amelia Stănescu,

dar şi Societatea de Haiku ,Uniunea Scriitorilor, filiala Dobroigea,

Fundaţia Interartes.

12.Prin programe locale de radio-TV, program naţional dedicat

activităţii universitare(TVRM) aţi expus multe din concluziile d-

voastră. Care credeţi că va fi evoluţia învăţământului fie preuniversitar

sau universitar?

OD.:Îl admir pe Spiru Haretpentru clarviziunea şi tenacitatea cu care

a legiferat şi a construit învăţământul modern românesc. Reformele

succesive , din 1948 până în zilele noastre, au încercat racordarea

învăţământului românesc cu cel european, s-au înregistrat progrese,

dar după 1990, problema cea mai dureroasă este cea a calităţii

resurselor umane pentru învăţământ. Se impunee restabilirea

demnităţii sociale a cadrului didactic şi implicarea activă a familiei în

viaţa şcolii, în cunoaşterea şi modelarea propriilor copii . Este necesară

o trezire a societăţii şi orientarea tuturor spre valorile spirituale .

Acţiunea conştientă de la cel mai înalt nivel decizional până la nivelul

copilului sper să readucă şcoala la nivelul şi performanţele atinse în

epoca Spiru Haret.

13.Credeţi că este necesară o mai mare implicare a cadrelor didactice

în controlul asimilării eşalonate a materiei? A prezenţei la sala de

lectură?

OD.:Îl ascultam pe inspectorul Vasile Molan din Ministerul Educaţiei,

care le propunea învăţătorilor o nouă structură a lecţiei, o

restructurare a manualelor, învăţarea din clasă, finalităţi practice ale

învăţării , care îi vor putea motiva pe elevi să înveţe, ştiind la ce le vor

folosi informaţiile şi competenţele dobândite în şcoală. Viitorul

şcoliidepinde de realismul şi operatiuvitatea deciziilor reformatoare.

14.Calculatorul a devenit un”confort”. Dar nu e suficient în formareaindividului. Cum credeţi că trebuie acţionat spre a reintroduce lectura integrală a bibliografiilor şi verificarea acesteia , aşa cum se întâmpla în anii noştri de formare?

OD.:Calculatorul a revoluţionat viaţa şi activitatea omenirii. S-au făcut

câţiva paşi în utilizarea calculatorului în procesul de învăţare. Secretul

citirii integrale stă în arta cu care cadrul didactic îi dirijează lectura , o

evaluează şu stimulează creativitatea. Sunt încă învăţători şi profesori

care procedează astfel şi cu succes. Dar sunt din ce în ce mai puţini.

15.Se conturează ideea unui învăţământ „elitist” şi a unuia să-l numim

tot „de masă”. Credeţi în această şansă a naţiei?

OD.:Progresul social , economic, ştiinţific, culttural, politic a fost şi va fi

asigurat de elite. Este importantă selecţia şi formarea elitelor prin

învăţămâ'nt elitist, dar important este să ni le păstrăm prin motivsre

puternică pentru acţiune eficientă pe plan naţional.Ridicarea nivelului de

educaţie se realizează prin masificarea învăţământului liceal şi superior.

16.Din ceea ce am intenţionat să aflu de la d-voastră aş vrea , în final,

să ne spuneţi la ce lucraţi. Ce proiecte aveţi în continuare?

OD.:Vorba lui Solomon Marcus, la 88 de ani: fără proiecte sunt mort.

Realizez documentarea pentru scrierea unor amintiri dintr-o activitate

care însumează 54 de ani de muncă. La catedră şi un şir împresionant de

întâlniri esenţiale cu personalităţi ale şcolii şi culturii româneşti, cu

oameni minunaţi. Voi aduna într-un volum , comunicările dedicate vieţii şi

operei lui Spiru Haret. Pregătesc o comunicare pentru Festivalul

Internaţional de Haiku, sin luna august 2013 şi voi îngriji câteva volume

de poezie şi proză ale unor colegi, deoarece 20 de ani (1992-2012) am fost

şi redactor de carte la o editură.

17.Vă mulţumesc pentru amabilitate, vă urăm , noi cititorii, multă sănătate şi putere de muncă, în aceste zile promiţătoare de primăvară, când aniversaţi o zi de naştere în 16 martie a.c.

OD.:Şi eu vă mulţumesc pentru acest dialog şi urez revistei”Dobrogea culturală” viaţă lungă.

Valori ale culturii dobrogene

interviu realizat cu prof. univ. dr. Olga Duţu de lector dr. Tuşa Enache, realizatorul emisiunii Cetăţean în România, la Litoral TV

transcrierea interviuluiŞ prof. Steluţa Petrică

Enache Tușa: Doamnelor, domnilor, bună seara, bun găsit la o nouă ediție a emisiunii Cetățean în România. Așa cum v-am obișnuit, în fiecare vineri seară, prezentăm un cetățean al României, o personalitate care a contribuit, într-o formă sau alta, în spațiul public, fie c-a fost scriitor, fie c-a fost creator de cultură sau de artă, fie c-a făcut pentru comunitatea în care trăiește foarte multe lucruri deosebite, deopotrivă, aceste personalități, cu noi, cu toții laolaltă, suntem cetățeni ai României, ai acestui tărâm, ai acestei societăți și ține, practic, de obligația noastră și ține de comunitate, de societate de a prezenta lucrurile pozitive și deosebite pe care semenii noștri le fac. În seara aceasta, am invitat în studioul emisiunii Cetățean în România o personalitate deosebită din zona culturii dobrogene, a  învățământului, a educației dobrogene, este vorba despre prof. univ. dr. Olga Duțu de la Universitatea Spiru Haret din Constanța. Domnia sa a activat în   învăţământul preuniversitar şi superior, a scris nenumărate cărți despre literatură, despre limbă română, despre cultură și a format generații întregi. O lăsăm pe doamna prof. Olga Duțu să ne vorbească despre cariera domniei sale, despre această evoluție spectaculoasă pe care a avut-o în spațiul public. Bună seara, doamnă profesor, bun revenit la noi, pentru că sunteți o colaboratoare a noastră constantă, ați venit de mai multe ori în emisiunile noastre și mulțumesc și pentru acele invitații onorate, și pentru invitația de astăzi și mulțumesc că sunteți aici în seara aceasta pentru a vorbi despre cultură, despre spațiul public, despre cetățenie și relația ei cu societatea și, de ce nu, despre multe alte aspecte, pentru că dumneavoastră aveți o deosebită experiență de viață și experiență profesională, culturală. Să începem cu o scurtă autobiografie, Olga Duțu ca persoană.

Olga Duțu: Ca fiică a cetății tomitane…

Enache Tușa: …născută la Tomis, sigur, sigur…

Olga Duțu: …e și genericul emisiunii, și ne obligă să ne raportăm ca cetățeni la datoria pe care o avem față de semenii noștri, față de cetate, față de viitorul ei. Sunt mândră că sunt născută în Constanța, în urmă cu 75 de ani…

Enache Tușa: Mulți înainte, mulți înainte!…

Olga Duțu: Mulțumesc foarte mult!

Enache Tușa: Știu că mâine va fi ziua dumneavoastră și vă dorim, eu și colegii mei din postul  televiziunii LTV, sănătate multă, putere să creați în continuare lucruri frumoase și cultură și să veniți la noi, în studioul emisiunilor, să vorbiți despre multe lucruri interesante și frumoase.

Olga Duțu: Mulțumesc și vă doresc același lucru!

Enache Tușa: Mulțumim și noi!

Olga Duțu: Am de gând să-mi scriu memoriile și mă tot gândesc la titlu și cred că am avut șansa unor întâlniri esențiale de-a lungul existenței mele, cu oameni care mi-au marcat destinul și încep cu învățătoarele mele, pentru că viața a făcut să merg în mai multe școli, chiar pentru ciclul primar, dar să întâlnesc oameni extraordinari, și aș numi-o, de exemplu, pe doamna învățătoare Tatiana Jireghie de la școala de aplicație  a Liceului Pedagogic din Arad, viața ne-a purtat și pe-acolo…

Enache Tușa: Foarte interesant!...

Olga Duțu: …și e o școală extrem de serioasă, de puternică, un centru cultural occidental, care mi-a deschis multe orizonturi, de la pian la patinaj, la înot, la …

Enache Tușa: Foarte frumos!...

Olga Duțu:…la activități artistice, pentru că Imperiul Habsburgic a lăsat totuși o amprentă culturală importantă asupra acestor zone. De asemenea, întâlnirile esențiale le-am avut și în gimnaziu și trebuie s-o pomenesc pe-o tiză de-a mea, profesoara Duțu Elena, de matematică, care mi-a asigurat clipa aceea de străfulgerare, de pasiune pentru domeniul matematicii, apoi al fizicii, în liceu, cu doamna profesoară Nicolau, am fost olimpică pe țară la fizică,  și pasiunea pentru cultură, pentru literatură mi-a fost sădită de profesori extraordinari, poetul Ion Dumitrescu, oratorul care mi-a marcat destinul în domeniul comunicării, profesorul Constantin Scrima, neuitat de multe generații de elevi, și de profesoara elegantă, distinsă, extraordinară Aurelia Zaharia de la Liceul Mihai Eminescu. M-au marcat profesorii mei din universitate și l-aș aminti pe Eugen Simion,  îl amintesc G. C. Nicolescu, pe Jack Byck, pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga, pe Tudor Vianu care mi-a fost președinte al comisiei de licență și apoi toate întâlnirile ulterioare, până în zilele noastre, când am șansa unor contacte spirituale extraordinare și cred că în destinul unui om contează aceste întâlniri esențiale. Am parcurs toate treptele didactice, de la profesor în gimnaziu, în liceu, apoi director de școală generală, director de liceu pedagogic, inspector școlar general, inspector în minister, apoi, după pensionare, creatorul centrului universitar Constanța al Universității „Spiru Haret”, în 94, unde am activat până acum doi ani. Sunt ani intenși, de învățare, de formare, dar și de dăruire și sunt fericită că în elitele învățătorilor constănțeni sunt și eleve ale Liceului Pedagogic, cărora le-am fost dirigintă și altor serii de elevi, de educatoare, învățătoare formate în cadrul acestei prestigioase unități de învățământ; am adunat în urmă cu mai mulți ani, vom vorbi, probabil, despre mărturiile colegilor mei din Liceul Pedagogic. Este important să ai dascăli extraordinari și, în același timp, învățând de la toți aceștia, să încerci să dăruiești celor pe care îi formezi ceea ce poți în plan spiritual, în plan intelectual, în plan moral, în plan social, în plan cultural, în plan politic,  pentru că toate sunt componente ale statutului de cetățean, și întâlnirile periodice cu foști absolvenți, fie de liceu, de gimnaziu, de facultate, sunt o dovadă că, în actul comunicării, pe toate planurile, am încercat să transmit, în primul rând, o componentă fundamentală care ține de esența noastră umană, ceea ce avem atât de frumos în ființa noastră în planul conștiinței și care ajunge imediat la copil printr-un zâmbet, printr-un gest, printr-o intonație și apoi, prin conținutul propozițiilor pe care le rostim în fața lor, în spiritul adevărului. Nu trebuie în fața lor niciodată să roșim și am conștiința, după cincizeci și de ani de activitate,…

Enache Tușa: O viață de om, am putea spune!

Olga Duțu: … că n-am motive să trăiesc sentimente de jenă pentru că n-am spus adevărul într-o situație sau alta, în contact cu tinerii pe care i-am format. Mă întreba de curând o colegă, care a realizat un interviu pentru o revistă, ce m-a ajutat în colaborarea cu atâția oameni, fie în calitate de simplu profesor în relația cu elevii, cu părinții, cu colegii, apoi de conducător de unitate, de director de școală sau de inspector general, de prorector la Universitatea Spiru Haret, să reușesc să transmit corect mesajele și să nu fie nevoie să insist foarte mult pentru realizarea lor. Cred că e vorba despre o componentă profundă care ține de iubirea de oameni și de respectul față de celălalt. Empatia m-a ajutat întotdeauna și în situațiile foarte grele și am imaginea zilelor de audiență de la început de an școlar la inspectorat când veneau pentru rezolvarea catedrei, situațiilor diverse, să mă pun în locul celui de la ușă care așteaptă în picioare și care așteaptă să fie primit cu privirea în privire, cu toată deschiderea, cu toată înțelegerea pentru rezolvarea fiecărei situații. Nu-mi fac iluzii că am rezolvat tot, dar m-am străduit întotdeauna să-mi ajut colegii, pentru că puteam fi eu în situația fiecăruia dintre ei. Comunicarea s-a întâmplat să intre în destinul meu și ca preocupare profesională pentru că țin minte că, la Liceul Pedagogic, prin profilul practicii pedagogice la grădinița de aplicație, la școala de aplicație, am venit în contact cu preșcolarii, cu elevii mici și primele studii le-am făcut chiar pe comunicarea cu copilul preșcolar, comunicarea apoi cu copilul din ciclul primar și mi s-a dezvoltat aproape o carieră în domeniul comunicării, relațiilor publice, cu un doctorat în comunicare sub coordonarea unui formator de școală de psiholingvistică românească, e vorba de prof. univ. doctor docent Tatiana Slama-Cazacu, cu care am susținut teza de doctorat și care a reușit prin proiectele realizate în Dobrogea și în plan național, fie că e vorba de analiza textului literar cu o metodă nouă, dinamic-contextuală, pe care o propunea profesoara noastră sau lectura cu diversele niveluri de complexitate, proiecte în care am angajat zeci, sute de colegi de-ai mei din școlile nu numai din județul Constanța și pe plan național și s-au valorificat în volume care au rămas și care i-au format, de fapt, la școala cercetării științifice. Mă încântă aprecierea unor colegi că, în perioada în care am organizat marile simpozioane cu Scriitori la Pontul Euxin sau Dobrogea în literatură, invitând reprezentanţii, elita culturii românești, știu eu, de la Octavian Paler, de exemplu, la Nicolae Breban, la Nicolae Manolescu, la Eugen Simion, Ana Blandiana. Țin minte că pentru Octavian Paler și Ana Blandiana, pentru că intraseră în conul de umbră, șeful securității care răspundea de învățământ  a simțit nevoia să vină să se asigure că lucrurile vor decurge normal. Au decurs așa cum trebuiau să decurgă, s-a spus lucrurilor pe nume, dar în modul în care intelectualii înțelegeau, așa cum o făceau când mergeau la teatru, când se juca, țin minte, la Național, Caligula, un text în care multe dintre replici se aplicau foarte bine realităților politice antedecembriste. Cultura are marele avantaj că poate transmite asemenea mesaje curajoase în toate etapele și refugiul în cultură în momentele de mare criză demonstrează utilitatea ei și rostul nostru de formatori e să-i îndemnăm pe tineri să aibă deschiderea necesară către toate artele, către cultură, în general, pentru că ea te modelează spiritual.

Enache Tușa: Sigur că da. Sigur că da. O carieră deosebită, ați vorbit de o biografie deosebită, periplul acesta prin viața dumneavoastră, viața care v-a dat posibilitatea să cunoașteți oameni deosebiți, oameni care v-au format. V-aș ruga acum să facem așa, un scurt periplu prin cariera dumneavoastră, cariera pe care ați început-o ca simplu dascăl, urcând după aceea treptele acestei ierarhii didactice, ajungând responsabilă în managementul educațional, știu că ați fost, ați activat și în minister și modul în care ați ajuns să conduceți chiar în calitate de prorector și universitatea. Să vorbim puțin despre acest aspect, pentru că este foarte important, și trebuie să prezentăm telespectatorilor dimensiunea aceasta a managementului educațional și a carierei dumneavoastră.

Olga Duțu: Am traversat, într-adevăr, toate treptele învățământului românesc și consider că, dacă astăzi vorbim despre o știință a managementului educațional, cred că m-am format ca manager odată cu știința care se năștea și pe plaiurile românești. Mi-au fost utile multe cursuri de perfecționare, parcurgerea unei literaturi străine pe probleme de management educațional și intuiția, care m-a ajutat în toate situațiile să găsesc soluțiile de antrenare a colegilor mei în realizarea celor pe care ni le propuneam. Țin minte prima întâlnire, de exemplu, cu colegii din inspectoratul școlar, am activat zece ani la inspectoratul școlar județean, cu o echipă pe care o respect…

Enache Tușa: Între anii?...

Olga Duțu: Între 79-89, …o echipă care și-a lăsat amprenta în calitatea organizării și evaluării procesului instructiv-educativ și am început prima întâlnire cu o carte de Eminescu, unde erau procesele lui verbale de inspector școlar și conștiinciozitatea, meticulozitatea, seriozitatea cu care reușea să cunoască starea școlilor românești, ca să îmi dau seama în timp că o gândire complexă, cum este cea a lui Eminescu, acoperind foarte multe domenii, a reușit să aducă limpezirea metodică, metodologică, pentru că l-a descoperit pe minunatul învățător Creangă, abecedarul său și  a devenit un model metodic felul în care copiii erau învățați să scrie și să citească, ca să reușesc de-a lungul timpului să descopăr o altă personalitate uriașă, care și-a pus pecetea pe destinul școlii românești și anume Spiru Haret, de a cărui viață și operă m-am ocupat în ultimii doi ani, cu prilejul fie al împlinirii a 160 de ani de la naștere sau centenarul morții, evenimentul care a încoronat această preocupare fiind simpozionul pe care l-am organizat în noiembrie 2012 în memoria acestui mare creator-ctitor de școală românească sub genericul „Repere fundamentale” și mă bucur că ați venit la sesiunea aceasta și v-ați dat seama cât de implicate sunt cadrele didactice, de la învățământ preșcolar până la învățământ universitar, fiind onorați de prezența unor cadre didactice de la universități din București, Craiova, decanul facultății de psihologie de la Universitatea Ovidius și cadre didactice din foarte multe unități de învățământ.

Enache Tușa: Știu că ați activat în minister, vorbiți-ne un pic și de perioada aceea, pentru că a fost o perioadă provocatoare.

Olga Duțu: Da, am avut șansa iarăși a unor întâlniri excepționale, pentru că am prins perioada revoluției în minister, chiar eram în minister când a izbucnit revoluția și m-am dus la profesoara mea, care știam că e singură, și se uita la televizor și nu înțelegea ce se întâmplă, zicea: „Cred că e o piesă de teatru, că joacă Caramitru” și nu știa ce e cu Dinescu acolo pe ecran, ca să îi spun că, de fapt,  nu mai e nici o piesă de teatru, este o realitate dramatică și am stat mai multe ore ca să pot să o ajut să depășească momentul. În minister, domnul Mihail Șora a fost ministru o perioadă și i-am admirat, dincolo de cultura extraordinară a filosofului, bunul simț, delicatețea, umanismul și am o imagine cu care voi pleca și dincolo, eram ofițer de serviciu la biroul domniei sale, un domn Croitoru, mare lider sindical,  și un grup de cadre universitare de la mai multe universități din țară unde se blocaseră concursurile didactice timp de aproape 20 de ani și veniseră cu liste pentru promovarea pe posturi pe funcții de conferențiar și profesor și domnul Șora, care, chiar dacă a lucrat în biblioteci importante, avea idee că se promovează prin concurs în asemenea poziții didactice, a avut replica aceasta și domnul Croitoru l-a ridicat efectiv în aer, dânsul avea o jachetă, parcă o văd și acum, ca să-l determine să semneze pe loc și l-a determinat să semneze; era si stresul oamenilor, este adevărat, dar omul învățat cu regulile și  cu normele care trebuie respectate nu înțelegea în clipa acea că revoluția are și asemenea momente fierbinți. Ministru adjunct era  distinsul meu profesor, Paul Cornea, cu care am avut o foarte bună colaborare. Ţin să le mulţumesc şi acum domnilor Mihai Şora şi Paul Cornea care au avut amabilitatea să primeascp delegaţia Universităţii Ovidius, pe care am invitat-o la Minister prin domul Ion Popişteanu, deoarece aceasă universitate fusese radiată de pe lista celor propus pentru înfiinţare în ianuarie 1990. Coleg de birou am avut un lingvist mare, Mircea Mitran, prieten cu Sergiu Celac, care în 17 decembrie venise să discute sloganul studenților de la Grozăvești , „Când o face plopul pere și răchita micșunele”, cum spusese într-un discurs în zilele acelea Ceaușescu, crezând că nu se va întâmpla nimic, și copiii au decupat pere și le-au pus în plopii aceia desfrunziți, ca să facă plopii pere. Sergiu Celac abia tradusese Șogunul, era deja foarte cunoscut ca mare traducător din literatura engleză și va ajunge ministru de externe, adică un reprezentant de marcă al diplomației românești. Atunci l-am cunoscut pe Marian Papahagi, care, de asemenea, era în corpul ministerului și o personalitate respectată și alte, și alte personalități, care au fost antrenate atunci, la începutul reorganizării învățământului, care a durat cam mult, prin constituirea Institutului de Științe ale Educației, cu documentări la fața locului, pe diversele sisteme educaționale din țările occidentale și s-a și câștigat, adică în această eră a informaticii și pe componenta aceasta, școala a câștigat, dar are și de pierdut, pentru că nu există limita aceea între util, necesar și pierderea de timp, dar am mare încredere în tineri, am mare încredere că ei vor duce mai departe destinele acestei țări, acestei lumi, pentru că așa s-au derulat toate epocile istorice, important e, ca formatori, să formăm elite. În toate domeniile în care lucrăm, se punea întrebarea dacă e bine să existe  școli de elită și școli de masă; e bine să existe și scoli de elită, ca să ne formăm sigur elite, dar politicul trebuie să se implice, să le asigure condiții, ca să valorificăm tot ceea ce pot dărui acești oameni țării lor.

Enache Tușa: Sigur că da. Experiența universitară cum a fost? Știu că ați activat în zonele cele mai pretențioase, în zona preșcolară și gimnazială, continuând cu cea liceală, când, de fapt, se pune baza educației. Am asistat la multe discuții între formatori de generații și spuneau universitari cu mare prestigiu și cu mare experiență că, de fapt, cea mai grea misiune în educație există atunci când îl iei pe copil și îi pui creionul în mână sau stiloul în mână și încerci să îl înveți să scrie și până la pragul liceului, când deja poți vorbi cu un om care înțelege cât de cât necesitatea educației. Este cea mai critică și cea mai complexă perioadă. Cum ați experimentat zona universității și zona universitară?

Olga Duțu: Am pornit cu curaj, pentru că eram sprijinită de un om cu multă experiență în domeniul managementului învățământului superior, e vorba de rectorul universității Spiru Haret, profesorul Aurelian Ghe. Bondrea, și am pornit aproape cu un curaj nebun, cu 7 facultăți, în 1994, efortul a fost uriaș, pentru că nu dispunea Constanța de cadre universitare, dar, cunoscându-mi foarte bine colegii din absolut toate domeniile, am adunat o echipă de oameni extrem de serioși, care  foarte ușor s-au adaptat la cerințele învățământului superior și am fost sprijiniți de cele mai bune cadre didactice, care activau deja la Universitatea Spiru Haret din București și care făceau deplasări săptămânale, asigurând de la început o calitate care a garantat formarea unor buni specialiști și tradiția văd că se păstrează, pentru că sunt mândră că  anul trecut, la greul concurs la Institutul Național de Magistratură, singurul constănțean care a reușit este absolvent al Facultății de Drept la Spiru Haret Constanţa și s-a repetat povestea, de fapt, semn că sunt deja formate și aici cadre didactice, din foștii absolvenți, cei mai buni absolvenți, au terminat doctorate, sunt deja conferențiari, au șansa să avanseze la poziția de profesor și că au venit cu multă încredere multe serii bune de absolvenți ai liceului.

Enache Tușa: În prima parte a emisiunii domnia sa a prezentat evoluția carierei profesionale, acum o invităm pe doamna profesor Duțu să ne vorbească despre implicarea domniei sale în zona culturii și despre lucrările pe care le-a scris. Doamna profesor, să vorbim un pic  și despre toată această bibliotecă, pentru că mărturisesc că nu știu cu ce carte să încep, o să vă las pe dumneavoastră, pentru că vă cunoașteți mai bine opera, o știu și eu, dar ordinea în care a apărut îmi scapă acum. Să ne vorbiți un pic despre implicarea dumneavoastră în zona aceasta a culturii și a literaturii, care s-a adresat, în cea mai mare parte a ei, această literatură, elevilor, studenților, și bineînțeles, o parte dintre cărți sunt destinate literaturii publicului larg, consumator de cultură. Să ne vorbiți un pic de implicarea dumneavoastră în zona aceasta, este foarte interesant.

Olga Duțu: Da, când ești la o oră de bilanț, îți dai seama că timpul n-a trecut degeaba, s-au adunat aproape 30 de cărți și peste 200 de articole, studii, comunicări publicate în reviste din țară, din străinătate, pentru că am participat la congrese internaționale, naționale în domeniul psiholingvisticii, pe problemele diverse ale comunicării. Așa cum vă spuneam, am început cu cercetarea dezvoltării  vorbirii preșcolarilor și e prima carte, realizată în colaborare cu două distinse educatoare care au marcat generații întregi, e vorba de doamna Tatiana Bădică și Eugenia Marinescu, și cartea a avut ecoul ei în acea epocă, și cred că e valoroasă și acum și pentru clasa 0, și care mi-a deschis orizontul comunicării la nivelul copiilor, ca și al omului, în general. Teza de doctorat va fi consacrată dezvoltării comunicării orale la copii, chiar așa s-a numit, profesoara mea se ocupase de vârsta 5-7 ani, eu, de 7-10 ani, colegul meu, Alexandru Crișan,  de la Institutul de Științe ale Educației, la gimnaziu, și  s-a încheiat un ciclu cu urmărirea dezvoltării comunicării și am avut șansa să propunem includerea comunicării ca disciplină în învățământul de toate gradele și știți, probabil, că prima arie din planul de învățământ e aria „Limbă și comunicare”; se datorează acestor studii și, în principal, meritelor profesoarei noastre în domeniul comunicării…

Enache Tușa: …și care a format o întreagă generație din care faceți parte și dumneavoastră, sigur că da…

Olga Duțu: …o școală psiholingvistică, am recomandat și au terminat cu același coordonator mai multe cadre didactice din învățământul superior constănțean, am organizat foarte multe întâlniri care au dezvoltat  interesul pentru comunicare; cartea „Nevoia de dialog” cuprinde diverse experimente, în cadrul facultății…

Enache Tușa: E un volum de eseuri aici?

Olga Duțu: Da, studii, articole, eseuri; aici, pentru că am predat retorica la Facultatea de Drept, am avut prilejul să alcătuiesc și cursul, și o culegere de discursuri celebre și pledez în continuare pentru reintroducerea disciplinei, a fost scoasă, din păcate, pentru că nu poți să fii jurist, să pledezi la bară, dacă nu ești format ca orator.

Enache Tușa: Din păcate, fac o paranteză, la facultățile de drept, a fost exclusă și retorica, cum spuneați, și limba latină, care se preda…

Olga Duțu: …la primii ani se preda limba latină la Facultatea de Drept, limbă română contemporană, pentru aceasta am alcătuit și cursurile de limbă română contemporană și, în perioada cât am activat la liceu, a circulat foarte mult culegerea de exerciții și texte ortografice după care se învăța pentru admiterea la facultate.

Enache Tușa: …și a fost o perioadă prezentă admiterea  la treapta întâi, treapta a doua de liceu și se foloseau și acolo aceste cărți, din câte știu…

Olga Duțu: Da, era necesară. Am aprofundat problemele și de relații publice în legătură cu comunicarea, am realizat pentru Universitatea Spiru Haret cursul de „Relații publice, comunicare și secretariat” și „Comunicare și negociere în afaceri”, pentru că nu poți negocia dacă nu ești foarte bun comunicator.

Enache Tușa: De altfel, comunicarea este una dintre pârghiile, dacă am putea spune așa,  existenței noastre cotidiene, pentru că, atâta timp cât nu putem comunica…

Olga Duțu: …inconștient, o folosim în toate împrejurările pentru diversele negocieri, de la, știu eu, preșcolarul care obține prin comunicare ceea ce dorește, dacă părintele nu e foarte bun comunicator. M-am ocupat de metodologia cercetării științifice juridice, în cadrul Facultății de Drept, iar pentru învățători am alcătuit o „Didactică a limbii și comunicării”, deoarece am predat la „Colegiul de Institutori” de la Universitatea Ovidius și la Colegiul de Institutori din cadrul universității noastre. Am fost interesată de fenomenul literar și spuneam că, în colaborare cu profesoara mea, am realizat proiecte ample, dedicate analizei textului literar, lecturii, unde profesorul Paul Cornea a fost invitatul principal, relația între folclor și literatură. De asemenea, am publicat ani în șir cronici de întâmpinare în ziarul „Cuget liber” și în revista Tomis, pe care le-am adunat în volumul Note de lectura acestea și mă bucur că am un interviu foarte interesant cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care a fost invitată în mai multe rânduri…

Enache Tușa: …fostul dumneavoastră dascăl și academician de mare valoare…

Olga Duțu:…da, a marcat cultura românească. Pentru uzul institutorilor formați prin colegiile universitare am realizat „Sinteze de literatură română și literatură pentru copii” și, în sfârșit, oaza mea de liniște, de pace, de spiritualitate, activitatea în cadrul Societății de Haiku Constanța, în cadrul festivalurilor naționale, internaționale organizate la noi, al simpozioanelor anuale și plachetele de haiku pe care le-am realizat: „Stropi de rouă” este primul, „Cuibul liniștit”, dedicat Balcicului, reginei, inimii sale, am acolo niște note care exprimă dezaprobarea pentru felul în care a fost îndeplinit testamentul său privind inima, care zace și acum într-o cutie la Muzeul de Istorie Națională…

Enache Tușa: Ca să facem o paranteză, așa, testamentul, dacă cumva eu știu bine lucrul acesta, dacă nu, să corectați dumneavoastră, a fost lăsat sau a fost scris tocmai pentru ca inima să ajungă la Balcic, să rămână la Balcic…

Olga Duțu: …Acolo a și ajuns, în 38, când a murit, dar numai până în 40, pentru că, odată cu retrocedarea Cadrilaterului, prințesa Ileana i-a adus inima și a introdus-o într-o nișă, în zidul castelului Bran, unde a stat până în 76, după care s-a hotărât aducerea la Muzeul Național, a fost expusă doar caseta, foarte elegantă, în care a fost ținută această inimă și am văzut-o chiar de curând, inima, într-un vas transparent, osificată, dar care, din păcate, zace într-un dulap.

Enache Tușa: Unde credeți că ar fi fost locul, tot la Balcic, deși el nu mai este al nostru? Am citit în mai multe lucrări de…

Olga Duțu: Nu, la Bran s-a făcut o biserică asemănătoare cu Stella Maris de la Balcic, tocmai ca să poată fi lăcașul acestei inimi, dar ea nu se află acolo și, probabil, în final, ar fi bine să ajungă lângă trupul ei, la Curtea de Argeș.

Enache Tușa: Credeți că acolo ar fi locul inimii reginei Maria…

Olga Duțu: Ultima carte de haiku e „Sub arcada timpului”, o carte tristă, deoarece am fost marcată și de plecarea timpurie, prea timpurie, a nepoatei mele, pentru Alexandra și tragediile …

Enache Tușa: Ce s-a întâmplat cu Alexandra?

Olga Duțu: O boală necruțătoare, la 18 ani, când avea toate visurile în față și trebuia, dorea să și le împlinească, timpul n-a mai avut răbdare cu ea…

Enache Tușa: Dumnezeu s-o odihnească!

Olga Duțu: Mulțumesc…Prin școlile prin care am trecut am creat reviste școlare, la Școala 1, Zări albastre, dar n-am reușit s-o iau, Șoaptele mării, la Liceul 4, unde am activat doar un an,

Enache Tușa: Foarte interesantă activitatea dumneavoastră de întemeietor de reviste şcolare!

Olga Duțu: Ecouri, timp de zece ani, la Liceul Pedagogic, o revistă…

Enache Tușa: Să arătăm telespectatorilor și modul în care…

Olga Duțu: Cu șapirograf, adică, în niște condiții foarte grele…

Enache Tușa: Este o  revistă cu adevărat document, am putea spune…Câtă muncă depusă pentru…

Olga Duțu: Sunt bucuroasă că mulți din copiii formați acolo, de exemplu, Nelu Stanciu, este elev al acestui liceu și e un poet remarcabil astăzi. Revista Ecouri a durat timp zece ani la Liceul Pedagogic și felicit echipa de astăzi, care a reluat publicarea ei…

Enache Tușa: și se publică în mod constant…

Olga Duțu: …deci revista, din 69, se publică și astăzi…

Enache Tușa: Ce interesant!

Olga Duțu:…iar la Spiru Haret, cu contribuția esențială a doctorului Amelia Stănescu, revista Universitaria…

Enache Tușa: Amelia Stănescu, poeta? Da? A fost prezentă aici, în studioul nostru, la Cultură pe coordonate, ne-a și lăsat un volum de versuri foarte interesant…

Olga Duțu: …cel făcut la Brumar, foarte bine…

Enache Tușa: Sigur că da, tradus în franceză…

Olga Duțu:… și în franceză…

Enache Tușa: Bilingv, și în română, și în franceză…O să prezentăm și această revistă, „Ecouri”, de altfel, foarte interesantă și, dacă îmi este îngăduit de către colegii mei, să și răsfoiesc puțin, e un alt document, nr. 14-15, pe iunie 1978…

Olga Duțu: În 79 plecam deja la inspectoratul școlar, s-a întrerupt revista în 81 și s-a reluat în 93, când am revenit la Liceul Pedagogic. Cărți de suflet pentru mine sunt monografiile acestea, care vor dobândi mare valoare în timp, aceasta cuprinde mărturiile colegilor mei la centenarul Liceului Pedagogic, atunci profesorul Dumitru Păcuraru a realizat monografia liceului, iar eu am stat de vorbă cu colegii mei, ale căror fotografii le am aici și mărturiile lor în clipa aceea, mulți nu mai sunt, mai trăiesc însă cei mai tineri și mă bucur că există această carte. Lucrând la inspectoratul școlar, am cercetat arhivele, ca să realizez un istoric al Inspectoratului Școlar din Constanța și am multe imagini de la acțiunile realizate în perioada cât am activat, aveți aici imaginile unor mari personalități…

Enache Tușa: Haideți să le prezentăm…

Olga Duțu: …și colegii mei din echipă, cu mărturiile lor; cartea va dobândi în timp mare valoare. Iar la Spiru Haret am realizat, în 2004, primul volum, cu primii zece ani de activitate ai Centrului Universitar Constanța și, dacă Dumnezeu va fi îngăduitor cu mine, îmi propun, pentru 2014, să realizez al doilea volum, cu a doua decadă a existenței Centrului Universitar. Spunea, de curând, Solomon Marcus, care a împlinit 88 de ani, întrebat ce proiecte are, spunea că el nu poate trăi fără proiecte: „Fără proiecte, sunt mort”; deci, e bine să ne mobilizăm, să ne propunem în continuare să realizăm ceea ce putem realiza. Mi-e tare dragă ultima carte, apărută la sfârșitul lui 2012, reunind lucrările de la simpozionul Spiru Haret, sub genericul Repere fundamentale.

Enache Tușa: Toate aceste proiecte pe care dumneavoastră le-ați derulat, culturale, pentru că noi ne-am adresat culturii acum, v-aș invita să facem așa, un fel de comparație, dacă mi se îngăduie acest termen de comparație, între perioada ante 90 și perioada post 90;  cum a fost, pentru că vedem aici o evoluție și o perioadă destul de bine reprezentată în ce-a însemnat cultura română care a ajuns în Dobrogea, foarte mulți reprezentanți ai culturii române, pe care i-ați amintit dumneavoastră și sunt evocați în aceste monografii pe care le-ați prezentat în cărțile dumneavoastră, influențele dascălilor dumneavoastră, cum ați caracteriza sau cum ați analiza perioada ante 90, din punct de vedere cultural, pentru Dobrogea, mă refer?

Olga Duțu: Am fost martora constituirii principalelor instituții de cultură și am beneficiat de perioadele lor de glorie, dacă mă refer la Teatrul Național de Balet Oleg Danovski, o mare, mare instituție de cultură și sunt fericită că încă mai există sau Teatrul de Revistă Fantasio, cu vârful care însemna Gelu Manolache, Aurel Manolache, Jean Constantin…

Enache Tușa: Întreaga trupă care a activat aici…

Olga Duțu: Teatrul de Operă, care a avut, împreună cu Filarmonica, și o apreciez pe Daniela Vlădescu pentru efortul pe care-l face pentru a realiza un repertoriu atractiv și de înaltă calitate, cu invitați din Japonia, invitați importanți din țară, pentru a oferi spectacole de bună calitate. Am luat de curând un interviu doamnei Florica Cruceru, prima directoare a Muzeului de Artă, și consider că, în domeniul artelor plastice, dat fiind și peisajul marin mirific, peisajul dobrogean cu stepele lui care inspiră…

Enache Tușa: Sigur că da, și zona aceasta cosmopolită…

Olga Duțu:… artele plastice stau foarte bine în Dobrogea și apreciez eforturile actualei directoare, doamna Doina Păuleanu, pe care ați și vizitat-o în preajma zilei de 8 Martie…

Enache Tușa: Sigur că da, domnia sa a făcut un periplu prin cultura română…

Olga Duțu:… și vă felicit că a ieșit o emisiune tare frumoasă, și care menține, prin activitatea expozițională curentă și prin prezentarea periodică a unui patrimoniu excepțional, după Muzeul Național, Muzeul din Constanța este cel mai important pentru operele din artele plastice interbelice, deci cei mai mari pictori interbelici sunt foarte bine reprezentați în pinacoteca muzeului nostru. Sunt mândră de Muzeul de Arheologie, de toate sesiunile anuale adunate în volumele Pontica,  de tot ce a realizat prin descoperirile și felul în care arată, se poate și mai bine, e adevărat, dar trebuie bani, pentru străini, că am mers cu colegi de-ai mei din alte țări: „Mă duc neapărat să vizitez Muzeul de Arheologie, Mozaicul, Adamclisi”, pentru că sunt reprezentative pentru cultura noastră.

Enache Tușa: Și siturile arheologice dobrogene reprezintă, de fapt, un summum de valoare, practic, inestimabil, nu putem cuantifica, pentru că, vorbind cu câțiva francezi, care au venit în dese rânduri la Constanța, unul chiar a învățat bine românește, e îndrăgostit de România, de cultura română și de Dobrogea, implicit, s-a îndrăgostit până la urmă și de o româncă spune: „Nu se poate, noi nu avem așa ceva, deși Imperiul Roman a avut o existență destul de tumultuoasă în Galia, unde suntem noi acum, dar, exact ca-n Dobrogea, lucrurile stau diferit în Franța, pentru că dac-am fi avut un asemenea patrimoniu, am fi făcut o industrie turistică triplată de cât aveți voi aici”, chiar de multe ori spunea: „Dar de ce rămân așa, în zona asta neîngrijită?” și de multe ori mă scuzam, spunându-i că ori acolo se desfășoară lucrări de restaurare, ori există un proiect care va…

Olga Duțu: Înțeleg că se dă drumul pe fonduri europene restaurării zonei…

Enache Tușa: Sigur, totuși se face mult, se face mult, eu știu de proiecte destul de ambițioase și proiecte de mare anvergură, chiar a venit Decebal Făgădău și a vorbit aici despre ele, dar nu numai de Constanța, sunt proiecte de restaurare și de conservare care se desfășoară în siturile arheologice din Dobrogea, și din județul Tulcea, și din județul Constanța, dar cred că mai avem mult de făcut pentru conservarea patrimoniului, care este inestimabil, repet…

Olga Duțu: Și apreciez faptul că încă se formează arheologi la Facultatea de Istorie de la Ovidius, că sunt în colaborare cu Muzeul de Arheologie, că există secție de artă la Ovidius și îi felicit pe colegii mei și din domeniul muzicii, și artelor plastice și, dacă nu ne formăm oamenii care să ducă mai departe actul cultural, actul artistic de mare calitate, n-avem cum să așteptăm performanță.

Enache Tușa: Sigur că da. De altfel, foarte bine au colaborat instituțiile de artă cu Facultatea de Arte, instituțiile, să spunem, muzeale, mă refer la Muzeul de istorie națională și arheologie, Muzeul de Artă populară, cu Universitatea Ovidius, prin Facultatea de istorie, la fel, sunt specialiști din muzeu care predau la arheologie și la masteratele care sunt structurate pe arheologie și se întâmplă, la fel, această colaborare se produce și pe nivelul restului, să-i spunem așa, culturii dobrogene, pentru că, totuși, aici s-a creat multă, și înainte de 90 s-au investit bani foarte mulți, pentru că statul român a investit bani foarte mulți în Dobrogea în toată existența Dobrogei ca apartenență la statul român și la integrarea ei în corpul teritorial al României. Vorbind despre această dimensiune a culturii, v-aș invita să vorbim despre evoluția culturii dobrogene în contemporaneitate și cum o vedeți în viitor. Doamna profesor univ. dr. Olga Duțu este un scriitor de mare valoare din Dobrogea, om de cultură cu o experiență bogată în domeniul educației și al culturii. Vorbeam, doamna profesoară de această dimensiune și vă rugam chiar să analizăm puțin cultura contemporană și modul în care evoluează ea, dar înainte ar trebui să aduc aminte de expoziția aceea de carte organizată de Biblioteca Județeană Constanța, în preajma zilei dumneavoastră de naltere. Să vorbim puțin despre ea.

Olga Duțu: Ţin să mulțumesc Bibliotecii Județene în primul rând pentru un proiect ambițios de cunoaștere a valorilor culturii dobrogene, care durează deja de trei ani, cu tematici anuale și felicit echipa aceea de oameni extrem de valoroși, care se ocupă de conservarea valorilor culturii dobrogene. Este organizată expoziția de carte cu principalele realizări și sâmbătă îmi aștept prietenii, colegii, ca să discutăm despre ce s-a întâmplat în viața aceasta de om, la Biblioteca Județeană, la parter, la ora 11.

Enache Tușa: Deci, la ora 11, la parter, doamnelor, domnilor, la Biblioteca Județeană o puteți întâlni pe doamna profesor Olga Duțu, în expoziția care va avea loc la Biblioteca Județeană. Ce se va prezenta acolo, veți prezenta toate cărțile dumneavoastră?

Olga Duțu: Vor veni colegi de-ai mei care fie au colaborat, au contribuit, ca să prezinte una sau alta dintre cărți, probabil voi aduce și cărți pe care le voi dărui celor care participă și să ne amintim de ce-am făcut bun în lumea aceasta, ce ne mai propunem pentru continuare…

Enache Tușa: Sigur că da. Cum ați caracteriza lumea culturală dobrogeană și, de aici, să extindem după aceea puțin, lumea culturală românească în contemporaneitate, în cotidianul de astăzi, destul de tumultuos și destul de bulversat?

Olga Duțu:  Sunt la curent, adică parcurg publicațiile culturale importante de la nivel național și la nivel județean, îi felicit pe cei care, în contextul crizei, reușesc să asigure continuitatea unor publicații, cum sunt Ex Ponto, Metafora sau Dobrogea culturală, îmi pare rău c-a murit Tomis, e bine că există reviste în licee, unde se descoperă talente, e bine că există în școli centre de excelență pentru descoperirea copiilor valoroși și îndrumarea, orientarea lor și aici l-aș felicita pe fostul meu coleg din inspectorat, profesorul Ion Băraru, care conduce centrul de excelență de la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, cu succese extraordinare în concursurile NASA, concursuri internaționale și credem că sunt în toate școlile și profesori valoroși, și copii care au un potențial extraordinar, trebuie descoperiți, încurajați, Medgidia a excelat și excelează încă în descoperirea talentelor prin cercurile de poezie…

Enache Tușa: … și de pictură…

Olga Duțu: …și de pictură, felicit, de asemenea, oamenii aceia neobosiți în descoperirea talentelor și cred în viitorul cultural, spiritual al acestei zone și al acestui popor, pentru că, vrând-nevrând, din rândurile tinerilor se vor descoperi și marii creatori, și marii oameni de știință și în felul acesta eu cred în ceea ce se va întâmpla benefic pe acest pământ.

Enache Tușa: De ce credeți, doamna profesor, că există, totuși, în spațiul public și știu că dumneavoastră aveți dreptate când spuneți că există valori, vor fi valori, vor fi tineri români care vor duce mai departe și valorile culturii române, și societatea și România va merge mai departe, de ce totuși credeți că în spațiul public este o asemenea dispută și dezbatere cu tentă negativă vizavi de generațiile care vin și generațiile care acum au un cuvânt de spus în cultură, în social, în politică dacă vreți, ce se întâmplă?

Olga Duțu: Pentru că există o anume goană  și a unei categorii de media, de toate tipurile, după senzaționalul negativ, care are un impact formidabil asupra receptorului, cred în televiziunile, în ziarele, în revistele care păstrează echilibrul, nici nu putem selecta numai aspectele extraordinare, pentru că viața este un mozaic în care intră și componentele negative, dar exagerând cu repetarea, cu reluarea acestora creăm impresia că sunt dominante aceste componente, ele nu sunt dominante, ca în viața oricărei familii și comunități, sunt și momentele de tensiune, sunt însă dominante elementele constructive  pentru că o familie astfel trebuie să-și conceapă existența ca fiul, fiica să crească armonios, într-o astfel de atmosferă și cred în posibilitatea dezvoltării spirituale a omului. Am vorbit de curând învățătorilor constituiți într-o puternică asociație condusă de distinsa învățătoare, profesoara Ecaterina Rupesac, despre rolul învățătorului în realizarea spirituală a omului, considerând, pornind de la marii  învățători spirituali ai umanității, fie el Buddha sau Iisus, până la învățătorul din clasă care realizează treptat, picătură cu picătură, cum spuneați, la grădiniță, la școală această componentă spirituală a omului și dacă vom accentua dezvoltarea spirituală a copiilor, a tinerilor folosind toate pârghiile pe care le avem în lupta cu ego-ul, cu egoismul nostru și pentru cunoașterea corpului durere, care asimilează toate emoțiile și gândurile negative care ne încearcă vrând-nevrând, fie personal, fie moștenind de la părinți, fie de la poporul, comunitatea în care trăim, trebuie să devenim conștienți de partea luminoasă a ființei noastre, de ceea ce ne tulbură și poate fi controlat, stăpânit și cred în efectul dezvoltării spirituale a copilului ca adult conștient de rolul  său pe acest pământ.

Enache Tușa: Sigur, foarte frumos ați expus așa relația și realitățile acestea, relația noastră cu societatea și cu zona culturală, eu sunt convins că este așa pentru că sunt un observator constant al acestei zone, probabil că atunci, exact așa cum ați adus aminte dumneavoastră de pulsarea aceasta pe negativ, va fi fiind o specificitate aparte sau va fi fost o necesitate din aceasta de oprimare a realităților în vechiul tip de media românesc și că, după 90, deschiderea sau liberalizarea canalelor de comunicare televizuale și mass-media, în general, a fost cumva tentată să iasă, dar să iasă prea violent în spațiul public și cred că și pe acest motiv…

Olga Duțu: Ca-n toate domeniile, și aici are loc o maturizare, eu cred în maturizarea mediei, pentru că s-au format deja generații de realizatori, de producători, de prezentatori, care au o educație deosebită, adică discutând individual, cu fiecare, îți impune respect ținuta morală, capacitatea intelectuală și nu poți aștepta de la oamenii aceștia ceea ce mai apare, din păcate, pe televizor.

Enache Tușa: Sigur că da. Foarte frumos ați vorbit de realizatorii și de producătorii din televiziune, din păcate, foarte puțini oameni de cultură, exact cum sunteți dumneavoastră, vorbesc așa despre televiziune, despre realizatori și producători, probabil că și aici va fi fiind iarăși de vină o altă dimensiune, aceea a oamenilor care nu vin din zona culturii, deși parte dintre producători și realizatori au o activitate intensă și în zona publicațiilor științifice, în zona artei, în zona culturii, în general, și probabil că de-aici un fel de stereotip, dacă l-am putea defini așa, al percepției societale, a societății, de fapt, societatea percepe un fel de diluare a valorii, eu cred că nu este așa și aici, cumva, pot să fiu un avocat al zonei acesteia.

Olga Duțu: Eu aș vrea să apreciez maturizarea de care vorbeam în media, de la nivelul comunicării în limba română sau în alte limbi, s-a îmbunătățit, s-a ridicat standardul și postul acesta parcă a înțeles mai bine ce importantă e componenta culturală în educarea telespectatorilor, pentru că, vrând-nevrând,  media are o funcție educativă extraordinară prin impactul pe care îl are asupra conștiinței privitorului.

Enache Tușa: Știți că ceea ce spuneți dumneavoastră, fără a lăuda prea mult, adică eu sunt părtinitor și adică îmi este la inimă acest post, LTV, de-asta am și venit aici intre colegii și colegele mele. Mă întâlnesc într-o librărie cu un domn în vârstă, care mi-a spus: „Domnule, dumneata ești cel de LTV, cu emisiunea de cultură?” „Da, eu sunt, încântat să vă cunosc!” i-am spus. „Domnule, să știi că e o chestie de apreciat și foarte lăudabilă, această decizie de a menține o emisiune de cultură și cred că producătorii și cei care sunt managerii postului au înțeles-o în modul cel mai elocvent, pentru că cea mai mare parte a canalelor de televiziune nu mai au cultură și, din păcate, dispare acest segment, și dumneavoastră ați adus aminte, al informației culturalizate ca un fel de etalon, de standard, la care trebuie să se raporteze cine? Cel care se educă, cel care crește.”. Aşa îmi povestea domnul acela, că am stat de vorbă aproape o oră cu domnia sa, de altfel, a fost un dialog destul de interesant și am învățat mult și de acolo, iată de ce trebuie să vorbim cu toți oamenii pe care îi întâlnim, așa cum ați spus și dumneavoastră, și înc-o dată mi-a confirmat faptul că fie că faci o emisiune pentru o sută de mii de telespectatori, fie că o faci pentru o mie de telespectatori, trebuie să o faci cu dăruire și cu maximum de seriozitate pe care o ai și cu maximum de profesionalism, pentru că se vor găsi telespectatori interesați de o zonă sau de altă zonă și cred că rezidă în fiecare dintre cei care prezintă, care realizează emisiuni acest imperativ, pentru că este un imperativ, îți asumi o datorie mare,  complexă, de informa publicul și de a informa în mod destul de decent și, în același timp, de valoric.

Olga Duțu: Îmi lipsește TVR Cultural, criza a determinat televiziunea națională să restrângă numărul posturilor, dar…

Enache Tușa: Doamna profesoară, eu cred că totuși acolo  puteau să salveze…

Olga Duțu: Probabil, au transferat către TVR 2 unele din emisiunile foarte bune și se simte nevoia la posturile regionale să se suplinească această absență, cu informarea noastră cu tot ce se întâmplă în plan cultural, așa cum încercați s-o faceți.

Enache Tușa: Cum percepeți media constănțeană?

Olga Duțu: Care medie? Două posturi de televiziune și cele locale, care sunt ale celor centrale? Pe mine mă bucură calitatea tinerilor care apar pe ecran, sunt din ce în ce mai buni, deci e un filtru foarte serios în angajarea lor și cred că, dacă vor exista resurse financiare, se pot realiza lucruri…, rămâne cea mai importantă cale de contact direct, rapid cu societatea și e bine că sunteți receptivi, adică feed-back-ul vă interesează, pe toate canalele, fie direct, prin intervenția telespectatorilor, fie la întâlniri culturale, unde vă abordează diverși oameni, care vă spun ce doresc, ce e bine, ce poate fi mai bine…

Enache Tușa: Sunt și critici, dar să știți că e necesară…

Olga Duțu: Sunt necesare, da…

Enache Tușa: Sunt critici care vin din partea telespectatorilor, spun: „Domnule, n-ați alocat foarte multe emisiuni unui festival sau unui cerc literar sau de ce nu vă interesează mai mult?” și atunci le explici oamenilor că încerci cumva să împarți fiecare emisiune și să oferi o paletă largă de emisiuni culturale, pentru că totuși zona culturală este mare, este vastă și atunci trebuie să alegi cu mare atenție pentru fiecare din publicul consumator, iată, vorbeați de doamna Păuleanu, care a făcut un excelent interviu la „Cultură pe coordonate” despre dimensiunea feminină a creației și a trebuit totuși să onorăm și să serbăm, dacă putem să spunem așa, să bucurăm publicul feminin telespectator cu acest interviu care era adresat, de fapt, femeilor și zilelor deosebite, zilelor faste, 1 Martie și 8 Martie, în intervalul acela de zile în care se oferă cadouri…

Olga Duțu: Am fost de curând acolo și m-am întâlnit și cu domnia sa la prezentarea unei cărți a unei distinse profesoare care invita la neuitare, valorificând o moștenire culturală excepțională de care dispune și aș vrea să amintesc o dimensiune a activității mele, care mi-a dat mari satisfacții, munca de redactor de carte, timp de douăzeci de ani într-o editură, prilej cu care iar am avut întâlniri excepționale, fie că e vorba de Victor Corcheș, care s-a ocupat de Revista Fundațiilor Regale, apărând un volum la această editură, sau de fratele profesorului Zisu, care a făcut un excelent dicționar Lucian Blaga, care a ajuns în toată țara, am debutat foarte mulți tineri scriitori, poeți, prozatori, am făcut prefețe pentru foarte multe volume, pe care nu le-am mai adunat, dar îmi dau satisfacția confirmării valorii lor, este o muncă extrem de interesantă, de migăloasă, de solicitantă, dar s-au adunat peste 1200 de cărți, asupra cărora am lucrat în acești ani.

Enache Tușa: Într-o formă sau alta, sigur. Felicitări pentru numărul acesta deosebit, 1200 de cărți nu se scriu într-un institut, vă dați seama, corpuri de cercetători și grupuri…

Olga Duțu: Nu, sunt operele realizatorilor, autorilor, dar care au trecut prin filtrul editurii…

Enache Tușa: V-aș întreba acum, doamna profesor, ce credeți că ne-ar lipsi din punct de vedere cultural nouă, dobrogenilor, și, prin excelență, constănțenilor?

Olga Duțu: Aștept un foarte mare scriitor, adică invidiez nordul Moldovei, Botoșaniul acela, care este un izvor extraordinar de genii, dar sper că va apărea scriitorul care să marcheze epoca și în domeniul picturii avem deja, în domeniul creației muzicale, operă, simfonic, sunt foarte buni instrumentiști, dar creatori  de opere extraordinare urmează poate să apară, adică e un pământ care poate inspira marea creație și aștept cu nerăbdare…

Enache Tușa: Vorbeați foarte frumos despre stepa dobrogeană, care este o zonă de inspirație. Credeți că este o zonă unică acest tărâm dobrogean și cosmopolitismul de aici?

Olga Duțu: Pentru România, da și discutam, adică am luat un alt interviu unui mare pictor,  Constantin Georgescu, pentru InterArtes, revista coordonată de Anastasia Dumitru, un proiect foarte ambițios care va veni, probabil, în sprijinul stimulării cunoașterii diverselor domenii ale artelor dobrogene și omul acesta a venit în Dobrogea îndrăgostit de lumina specială, de vibrația specială a acestei stepe, a valurilor mării și pictura lui a îmbrățișat cu toată căldura și inspirația acest peisaj unic.

Enache Tușa: Vorbește foarte frumos despre Dobrogea și stepa ei Vintilă Mihăilescu, cunoscutul antropolog român…

Olga Duțu: L-am cunoscut în cadrul Gârla se numea grupul român de lingvistică aplicată, invitat de profesoara noastră…

Enache Tușa: Chiar, domnia sa iubește Dobrogea se duce des în deltă, în zona lacurilor Sinoe și lacul Razelm, chiar a organizat cercul de antropologie socială aici, în Dobrogea, și chiar ne-a spus: „Vă invidiez și Dobrogea aia a voastră este nesecată și unică, trebuie să mergi cu bicicleta, să mergi ori cu motocicleta prin Dobrogea și să inspiri praful acela pe care numai Dobrogea ți-l poate oferi, că nicăieri în altă zonă românească nu te simți așa, ești bucuros că respiri praful acela.”. Spunea în cunoștință de cauză, domnia sa vine în fiecare vară aici, conduce cercul de antropologie socială aici și, bineînțeles, este unul dintre cei mai prolifici scriitori de antropologie, a publicat nenumărate reviste…

Olga Duțu: I-am urmărit și activitatea de la Muzeul Țăranului Român, adică este o personalitate complexă și n-aș vrea să încheiem fără să-mi exprim admirația pentru Regina Maria, pentru pictorii, pentru scriitorii care au transformat Balcicul într-o capitală culturală în interbelic și o felicit pe Doina Păuleanu, pentru c-am participat la vernisajul expoziției cu pictură românească inspirată de Balcic, am cunoscut-o chiar pe fiica, Balcica se numește fiica primarului din Balcic, care a adus foarte multe tablouri valoroase și  albumul pe care l-a realizat este dovada acestei perioade efervescente din creația plastică românească.

Enache Tușa: Acum îndrăznesc cumva să fac o introspecție în planurile și în proiectele dumneavoastră în imediata perioadă sau în viitorul scurt, să zic așa, care ar fi proiecția….

Olga Duțu: Ca volume, îmi strâng documentare pentru niște amintiri ale întâlnirilor mele excepționale de-a lungul vieții, trebuie să realizez al doilea volum al Universității Spiru Haret, Centrul Constanța, lucrez la o comunicare foarte interesantă „Haiku - o fereastră către trezirea  spirituală” pentru festivalul internațional din luna august și proiectele curg…

Enache Tușa: Să dea Dumnezeu să le duceți cu bine, să vă dea sănătate,  și eu, publicul, și colegii mei vă invit aici, în această agoră, dacă tot vorbim de cetățenie, să vorbim despre proiecte, să vorbim despre lucruri frumoase, pentru că, sunt sigur, aveți foarte multe de spus, experiența dumneavoastră este una vastă, deosebită, de altfel și de excelență și cred că foarte mulți am avea ce învăța de la dumneavoastră, pentru că sunteți și un creator de școală, sunteți un dascăl și, de ce nu, puteți să fiți  un model pentru noi în modul cel mai autentic. Vă mulțumesc foarte mult că ați fost prezentă în seara acesta la emisiunea Cetățean în România, și, în acest maraton de o oră și jumătate aproape, ceea ce nu este deloc puțin într-o emisiune de televiziune, și vă mulțumesc încă o dată pentru onorarea invitației mele, pe care dumneavoastră ați făcut-o cu mare plăcere.

Olga Duțu: Eu sunt onorată că m-ați invitat, vă mulțumesc foarte mult și să sperăm în întâlniri viitoare…

Enache Tușa: Cu siguranță vor fi întâlniri viitoare și cu siguranță vor fi întâlniri deosebite și plăcute și cu folos deopotrivă și pentru noi, și pentru telespectatori. O seară deosebită vă doresc și toate cele bune! Succes!

Olga Duțu:  Mulțumesc, la fel! Sănătate!

Enache Tușa: Doamnelor, domnilor, a fost prof. univ. dr. Olga Duțu, invitata specială din această seară, eu sunt Enache Tușa, noi ne revedem mâine, începând cu 16:30, când voi fi gazda dumneavoastră la emisiunea Mozaic etnic. Până atunci, o seară frumoasă, o seară deosebită și petrecere frumoasă mâine,  la expoziția la care doamna profesor Olga Duțu v-a invitat, începând cu ora 11, la Biblioteca Județeană Constanța. Toate cele bune și o seară deosebită! La revedere!

tehnoredactarea capitolului: Mara Duţu